Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Constantin Brancoveanu, voievod roman si martir crestin

Domnia

Bland, intelept, crescut in frica de Dumnezeu, respect pentru munca si dragoste de frumos, Constantin Brancoveanu face o figura distincta in randul conducatorilor acestui neam. El s-a pus in slujba tarii sale, nu pentru ca asa a vrut, ci la insistentele celor care ii cunosteau priceperea si daruirea. Pentru bogatia sa, Brancoveanu era numit de turci "Printul de aur", iar dibacia in relatiile externe i-a fost recunoscuta prin supranumele de "Mester neintrecut al diplomatiei".

Constantin Brancoveanu, fiul boierului Matei (Papa) si al jupanitei Stanca, sora domnitorului Serban Cantacuzino, s-a nascut la Brancoveni (localitate ce astazi apartine judetului Olt), la 15 august 1654, intr-o straveche si bogata familie de boieri valahi. Tatal sau, Papa Brancoveanu este ucis in timpul rascoalei semenilor (mercenari, platiti pentru a sluji tarii in razboaie) din iarna anului 1655.

Ramas orfan de tata, la doar 6 luni de la nastere, micul "print de aur" este crescut de unchiul sau dinspre mama, stolnicul Constantin Cantacuzino (om invatat, cu studii la Padova), care ii ofera o educatie aleasa, in special pe latura umanista.Astfel, inca din copilarie tanarul Brancoveanu a avut parte de profesori de greaca, latina si slavona si a fost initiat in tainele artei si culturii.Tot din primii ani ai vieti sale a dovedit o puternica aplecare catre traditia romaneasca si spiritul crestin.

Socotind ca a venit vremea sa-si intemeieze o familie, in 1674, Constantin Brancoveanu se casatoreste cu doamna Marica (Maria), nepoata a lui Antonie-voda (fata lui Neagoe) din Popesti. Casatoria lor este binecuvantata cu 11 copii, 4 baieti (Constantin, Stefan, Radu si Matei) si 7 fete (Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Balasa si Smaranda).

Fiind recunoscut pentru harnicia si iscusinta lui, Brancoveanu a fost chemat sa slujeasca ca dregator domnesc, la curtea voievodului Duca si mai apoi la curtea lui Serban Cantacuzino.Calitatile sale deosebite l-au urcat treapta cu treapta, ridicandu-l pana la rangul de mare logofat, sfetnicul cel mai important din Divanul Tarii.

Dupa moartea unchiului sau, Serban-voda (28 octombrie 1688), la rugamintile si insistentele celorlalti boieri, marele logofat urca pe scaunul de domnie. Conjunctura in care o facea nu era deloc una de invidiat.Boierii aveau firi schimbatoare, Inalta Poarta avea pretentii tot mai mari, Rusia tarista nutrea si ea pretentiile ei. Imperiul Habsburgic isi largise granitele pana in vecinatatea Tarii Romanesti si se afla pe picior de razboi cu Imperiul Otoman.

Avand sprijin puternic din partea sotiei sale (care se ingrijea fara cusur de administrarea, caselor si a averii familiei), bizuindu-se si pe rudele sale, boierii din familia Cantacuzino si pe o larga majoritate a celorlalti boieri, dar mai ales datorita destoiniciei sale, Brancoveanu a reusit sa pastreze echilibrul in relatiile externe si a mentinut un climat de stabilitate in interiorul tarii.Dar realizarea cea mai importanta a sa este dezvoltarea culturala, artistica si spirituala, exceptionala.

Pe plan extern, "mesterul neintrecut al diplomatiei" a reusit sa impace atat pretentiile Portii otomane, cat si pe cele ale Imperiului tarist, cu care turcii se aflau intr-un permanent conflict.De asemenea a izbandit sa-si protejeze meleagul si a tinut piept, prin mijloace diplomatice, politicii expansioniste a habsburgilor.

Dupa anul 1709 insa, turcii au devenit din ce in ce mai nemultumiti de politica "sovaielnica", prin care domnitorul valah reusea sa nu supere nici marile puteri, dar avea grija si de interesele tarii sale si ale tarilor surori (Moldova si Transilvania).Dupa ce in 1710 Brancoveanu nu ii sprijina pe otomani, fata de care avea legamant de vasalitate, in razboiul cu rusii (incheiat prin pacea de la Vadu-Husilor, la 22 iulie 1711), turcii hotarasc mazilirea lui.Vor astepta insa un moment potrivit.

Pe planul politicii interne, Constantin Brancoveanu, a realizat o reforma fiscala foarte moderna pentru acea epoca, a initiat modernizarea aparatului de stat si a organizat cancelaria statului in vederea imbunatatirii comunicarii in relatiile cu puterile straine.A promovat o politica de intarire a rolului domniei si a pus in aplicare un plan de ameliorare a nivelului de educatie, investind foarte mult in scoala, arta, cultura si civilizatie.Astfel:

-A ridicat numeroase constructii laice si bisericesti, consacrand inconfundabilul stil brancovenesc, prin imbinarea elementelor de arta renascentista cu pictura murala si sculptura traditionala autohtona si cu stilul neo-bizantin.Printre cele mai cunoscute edificii de acest fel se numara Manastirea Hurezi si Biserica Sf Gheorghe din Bucuresti.

-A deschis noi tipografii la Buzau (1691), Snagov (1695) si Ramnicu Valcea (1705), unde au fost tiparite carti de capatai in limba romana, latina, slavona, greaca, turca si araba si a desavarsit lucrarea inceputa de voievodul Serban Cantacuzino, de tiparire pentru intaia data a Bibliei, integral in limba romana.

-A modernizat scoala, ca institutie, voievodul capatand renumele de protector al scolii. El a sprijinit financiar si diplomatic, pregatirea tinerilor in scolile europene de prestigiu si a infiintat Academia Domneasca de la Bucuresti (scoala superioara, "Colegiu Public pentru Pamanteni si Straini"-1694) in cladirile Manastirii Sf. Sava, in fruntea careia a asezat pe invatatul grec Sevastos Kyminitis.A deschis si alte scoli in incinta unor manastiri (printre cele mai cunoscute fiind cele din Bucuresti, la Sf Gheorghe si Coltea). A infiintat biblioteci in care se gaseau lucrari procurate din cele mai cunoscute centre culturale ale Europei apusene (ieseau in evidenta biblioteca de la Manastirea Margineni, ctitorie a unchiului sau, Constantin Cantacuzino si cea de la Manastirea Hurezi).

Pe fondul nemultumirii boierilor, mai ales in ceea ce priveste politica fiscala a lui Constantin Brancoveanu, dar si fata de politica lui externa, a crescut numarul plangerilor la adresa voievodului roman, trimise catre Inalta poarta. Boierii care il sustineau pe voievod s-au imputinat la numar si au devenit tot mai tacuti, in ciuda juramantului de credinta depus de ei in fata domnului tarii, in noiembrie 1688. Pe Brancoveanu au ajuns sa il tradeze pana si cei de la care se astepta cel mai putin, rudele sale de sange, boierii cantacuzini.Ba chiar si fratele mamei sale, stolnicul Constantin Cantacuzino si fiul acestuia, Stefan.

La 24 martie 1714, in martea din saptamana patimilor, pe cand otomanii pregateau un atac impotriva habsburgilor, Constantin Brancoveanu este luat de o ceata de ieniceri si dus la Istanbul impreuna cu intreaga familie. Locul sau pe tronul Tarii romanesti este luat, pentru scurta vreme, de varul sau dupa mama, Stefan Cantacuzino.

Ctitoriile

Constantin Brancoveanu este unul dintre cei mai insemnati ctitori si restauratori de asezaminte civile si religioase dintre voievozii romani.Domnia sa este caracterizata de multe transformari sociale si politice, dar mai ales culturale.Este recunoscut pentru bisericile, scolile si tiparnitele ridicate.Voi vorbi aici doar despre cateva dintre acestea.

Cea mai ampla ctitorie a lui Brancoveanu este Manastirea Horezu, astazi cel mai mare complex monahal din tara., si obiectiv inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Situata la 30 km nord-vest de Ramnicu Valcea (43 Km pe sosea), la poalele muntilor Capatanii, intr-un adevarat colt de rai, , unde numai huhurezii (pasari de noapte, asemanatoarea bufnitei) mai tulbura uneori linistea adanca a locului.Probabil de aici si numele de Horezu sau Hurezi.

Inceputa in anul 1690 si tarnosita la 8 septembrie 1693, manastirea constituie, probabil, cea mai elocventa mostra a stilului brancovenesc, ilustrand un exceptional echilibru al formelor si culorilor si o deosebit de bogata paleta sculpturala.Stilul neo-bizantin se armonizeaza perfect cu pictura murala si influentele renascentiste.La edificarea ei au lucrat cu multa ravna, mesterul lemnar Istrate, pietrarul Vucasin Caragea, si starostele-zidar Manea, ale caror portrete ne sunt infatisate de pictura din pridvorul bisericii

Biserica, purtand hramul Sf Imparati Constantin si Elena, din centrul complexului monahal este impodobita cu ornamente sculptate in piatra si pictata de o echipa de zugravi romani formata din mesterii : Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim, condusa de un zugrav grec numit Constantinos. De supravegherea lucrarilor la acest sfant lacas s-au ocupat Parvu Cantacuzino (1690-1691) si ispravnicul Cernica Stirbei (1691-1693).

Pe pisania de deasupra usii de intrare in biserica, sta scris crezul si legamantul domnitorului: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaus tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob".

Pentru Constantin Brancoveanu inaltarea de sfinte salasuri a fost o permanenta preocupare.Dintre cele mai cunoscute se cuvine sa amintesc de biserica Sf Gheorghe din Bucuresti, unde se afla si osemintele domnitorului.Inceputa de Antonie-voda, bunicul sotiei sale, doamna Marica si terminata de Brancoveanu in 1707, pictata de renumitul zugrav Parvu Mutu.

Dintre celelalte lucrari realizate de voda Brancoveanu mai amintesc de Manastirea Sambata de Sus, ridicata pe locul unei vechi biserici de lemn construita de bunicul sau Preda Brancoveanu si de biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din incinta Manastiri Brancoveni (a carei piatra de temelie a fost pusa de fii sai mai mari, Stefan si Constantin), manastire ctitorita de stramosii voievodului in secolul al 15-lea si restaurata de acesta.

De remarcat ca respectand buna traditie lasata de stramosii comuni, boierii Cantacuzino au fost la randul lor mari ctitori de asezari religioase si laice.As aminti, dintre contemporanii lui Constantin Brancoveanu, pe varul sau Mihail Cantacuzino, fondatorul Spitalului Coltea si ziditorul bisericii de langa spital(1702)si intemeietorul bisericii Fundenii Doamnei din Bucuresti (1699). Tot spatarul M Cantacuzino a fondat si Manastirea Sinaia (1690), impresionat de cele vazute la Manastirea Sfanta Ecaterina de pe Muntele Sinai, cu ocazia unui pelerinaj la Locurile Sfinte.

Dar Constantin Brancoveanu edificat si extraordinare cladiri civile. Palatul sau de la Mogosoaia, situat la aproximativ 15 Km nord-vest de Bucuresti reprezinta cel mai bun exemplu in acest sens.

Resedinta domneasca de la Mogosoaia a fost conceput de Brancoveanu cu intentia de a-l oferi celui de-al doilea fiu, Stefan. Asa cum casele de la Potlogi, finalizate in 1698 urmau sa intre in proprietatea fiului cel mare, Constantin. Tot astfel vechea curte de la Obilesti urma sa intre in proprietatea lui Radu, al treilea fiu al sau, iar in vederea construirii resedintei dedicate mezinului, Matei, sfantul-voievod a achizitionat o mosie de la boierii Balaceni pe care a unit-o cu vechea mosie de la Doicesti.

Construit pana la 1702 (data de inceput a lucrarii nu este cunoscuta, dar pisania de pe peretele de la rasarit mentioneaza ca data a finalizarii ziua de 20 septembrie 1702), pe un domeniu pe care il cumparase de la vaduva boierului Mogos (de unde si denumirea pe care localitatea o pastreaza si astazi -Mogosoaia) dupa anul 1681, palatul domnesc al lui Brancoveanu este strajuit de turnul portii.In turnul care respecta stilul consacrat de domnitorul valah, numit de unii “baroc brancovenesc”se poate ajunge pe o scara exterioara.

La subsol se afla o pivnita cu tavanul format din patru domuri semi-sferice dispuse in jurul unui stalp central. La parter sunt camerele de locuit si alte spatii destinate servitorilor. Apartametele familiei princiare ca si holurile de receptie a oaspetilor de seama se afla la primul etaj.

Scarile exterioare conduc din curtea principala intr-un balcon plasat in mijlocul fatadei principale. Balconul si camerele de la primul etaj au fost initial impodobite cu stucatura orientala si picturi murale reprezentand membri ai familiei princiare si scene istorice. Pe fatada care da catre lac se afla o logie minunata de inspiratie venetiana, cu trei arcade. Incrustratiile bogate reunesc elemente stilistice caracteristice atat renasterii cat si barocului.

Bucataria tipic brancoveneasca (cuhnia) este construita aparte in curtea palatului si are patru turnuri de aerisire. Biserica cu hramul Sf Gheorghe, ctitorita de C. Brancoveanu la 1688, cu putin inainte de a se urca pe scaunul de domnie, se afla si ea in imediata apropiere a palatului.

Curtea palatului este marginita de lacul Mogosoaia din care domnitorul obisnuia sa puna sa se scoata gheata in timpul iernii.Gheata care se depozita intr-o incapere special destinata si care se folosea in timpul sezonului cald.

Palatul domnesc de la Mogosoaia se aseamana izbitor cu cel de la Potlogi, inceput de Constantin Brancoveanu pe vremea cand indeplinea rolul de mare dregator. Acelasi stil il pastreaza si Palatul de la Doicesti edificat dupa 1702, cu aceasi dispunere a acareturilor, helesteu in curte si la portile caruia in 1706, domnitorul a ridicat o biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului.

Martiriul

Constantin Brancoveanu s-a nascut si botezat in credinta stramosilor sai, propovaduita pe meleagurile romanesti inca de la inceputurile crestinatatii de Sfantul Apostol Andrei. Educatia in spirit crestin-ortodox primita in copilaria a reprezentat fundamentul peste care voievodul a asezat dragostea sa pentru Iisus Hristos, urmand intocmai invataturile Bisericii si punand mare pret pe slujitorii acesteia.

Credinta in Dumnezeu a fost sprijinul , nadejdea si ajutorul cel mai de pret al multor domnitori romani in decursul istoriei. Constantin Brancoveanu insa i-a intrecut in ravna, dragoste si mai ales smerenie si iscusinta pe cei mai multi dintre acestia, ridicand, restaurand si intarind multe manastiri, tiparind multe carti religioase si imbogatind zestrea de podoabe si icoane a bisericii strabune.

Pregatind nunta unuia dintre fii sai, Brancoveanu ii trimite sultanului, in toamna anului 1712, dupa obicei, o scrisoare insotita de 4000 de galbeni si o blana de samur.Sultanul il asigura atunci pe domnitor ca nu se impotriveste nuntii. Dar, Ali Pasa se pregatea sa atace Imperiul Habsburgic, care prin expansiunea sa lovea puternic interesele Inaltei Porti si socotea ca ar fi momentul sa puna in aplicarea hotararea luata in 1711 de a-l mazili pe Constantin Brancoveanu. Altminteri exista riscul ca acesta sa ii ajute pe habsburgii crestini ca si el in lupta cu otomanii, asa cum facuse prin spatarul Toma Cantacuzino in razboiul ruso-turc din 1710-1711.

Cronicarii de la curtea domneasca au notat ca la sfarsitul iernii lui 1713 domnita Stanca, una dintre fiicele lui Brancoveanu, grav bolnava, in timp ce zacea pe patul de moarte a avut o vedenie. Se facea ca o ceata de turci il punea in zale pe tatal sau si il luau la Istanbul.

In aprilie 1714, in saptamana sfintelor patimi, sub acuzatia ca ar strange bani si arme pentru a se razvrati impotriva Portii Otomane, Brancoveanu este luat impreuna cu toata familia sa si dus la Constantinopole, unde este inchis la Edicule (Inchisoarea celor patru turnuri), impreuna cu cei patru fii ai sai si cu sfetnicul Ianache Vacarescu.

"Daca aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru pacatele mele, faca-se voia Sa !Daca sunt fructul rautatii omenesti pentru pieirea mea, Dumnezeu sa-i ierte pe dusmanii mei!" Sunt cuvintele rostite de voievodul martir la incarcerarea sa.

Vreme de patru luni, Bracoveanu, fii si ginerele sau au fost supusi la multe si aspre cazne si munci pentru a ceda toata averea lor in mainile turcilor. Au fost intinsi pe roata, li s-au cetluit capetele in cercuri de fier, li s-au intepat mainile si picioarele si au fost arsi cu fierul inrosit in foc pe piept si pe spate. Cand au vazut ca nu pot scoate mare lucru de la intemnitati, nici aur, nici podoabe, nici arme, turcii au decis sa ii puna sa aleaga intre a trece la mahomedanism si a fi ucisi.

Era in ziua de 15 august 1714, zi care pe langa puternica semnificatie religioasa a Adormirii Maicii Domnului, reprezenta pentru familia lui Constantin Brancoveanu si ziua in care voievodul implinea 60 de ani, iar sotia sa, doamna Marica (Maria) ar fi trebuit sa isi aniverseze onomastica. A fost insa, o zi cumplita.

In zorii zilei, Constantin Brancoveanu, fii si ginerele sau, sfetnicul Ianache Vacarescu au fost scosi numai in camasi si desculti pe strazile Istanbulului, tarati si batjocoriti in fel si chip, pana la locul stabilit pentru decapitare.Aici astepta sultanul Ahmed al III-lea, insotit de marele vizir si ambasadori ai marilor puteri europene.

Pusi in genunchi, osanditii au ramas tari in credinta lor in Hristos, iar Constantin-voda le adresa fiilor si ginerelui sau cuvinte de imbarbatare : "Fiii mei, iata, toate avutiile le-am pierdut. Sa nu ne pierdem si sufletele! Stati tari, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama la moarte. Priviti la Hristos, Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit! Credeti tare in aceasta si nu va miscati din credinta ortodoxa pentru viata si lumea aceasta! Aduceti-va aminte de Sfantul Pavel, ce zice: ca nici sabie, nici imbulzeala, nici moarte, nici alta orice nu-l va desparti de Hristos; ca nu sunt vrednice muncile si nevoile acestea de aici spre marirea ceea ce o va da Hristos. Acuma dara, o dulcii mei fii, cu sangele nostru sa spalam pacatele noastre".

Primul cap care a cazut a fost cel al sfetnicului si vistiernicului domnesc, Ianache Vacarescu. Au urmat cei trei fii mai mari, Constantin, Stefan si Radu, dar Brancoveanu nu s-a clintit in credinta sa. A fost adus in fata calaului fiul cel mic, Matei, care avea numai 12 ani.

Speriat copilul a zis cu voce tremuratore, "nu vreau sa mor, lasati-ma sa ma fac musulman". Atunci tatal sau s-a ridicat deasupra durerii care ii sfasia sufletul de parinte si privindu-l in ochi l-a dojenit pe Mateias, zicandu-i : "Din sangele nostru n-a mai fost nimeni care sa-si piarda credinta. Daca este cu putinta, sa mori de o mie de ori, decat sa-ti lepezi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai multi pe pamant".Atunci Matei s-a linistit si cu glas tare a strigat calaului : "Vreau sa mor crestin.Loveste!"

La sfarsit a fost decapitat si Constantin Brancoveanu. Trupurile martirilor au fost aruncate in mare de pagani, dar pescuite de crestini si inhumate cu evlavie la Manastirea Adormirea Maicii Domnului de pe insula Halchi, nu departe de Istanbul.

Doamna Marica, sotia domnitorului martir a fost trimisa in surghiun, impreuna cu fiicele sale. Dar in 1720, credincioasa sotie a reusit sa aduca moastele sfantului voievod in tara, inmormantandu-le discret la Biserica Sf Gheorghe Nou, pe care acesta o tarnosise la 29 iunie 1707.

La 21 iunie 1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe voievodul martir Constantin Brancoveanu, impreuna cu cei patru fii ai sai si sfetnicul Ianache, trecandu-i in randul sfintilor si stabilindu-le ca zi de praznic in calendarul crestin-ortodox data de 16 august.