 BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
"Viata Maicii Domnului, de la nasterea Fiului ei pana la jertfirea si proslavirea Lui, a fost un calvar.Aceasta-i Maica oropsitilor si ajutatoarea tuturor scarbitilor.Ajutorul ei este izvorul fericirii noastre."-Protos. Nicodim Mandita
Sfanta Fecioara ocupa un loc aparte, deosebit de important in cultul Bisericii Crestine. Ca cea mai curata dintre fecioare si maici, a primit Harul Dumnezeiesc cu mare vrednicie si a zamislit din Duhul Sfant, nascand pe Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii, Iisus Hristos cel asteptat de toate neamurile.
Fecioara Maria, a fost promisa lui Dumnezeu inca inainte de a fi conceputa de parintii sai sfintii Ioachim si Ana, binecuvantati de Dumnezeu pentru viata lor curata si pentru milosteniile si binefacerilor lor.
Sf. Ioachim era din semintia Patriarhului Iuda, fiul lui Iacob-Israel si a marelui prooroc si imparat David.
Dreapta Ana era fiica preotului Mathan, din neamul arhiereului Aaron, fratele lui Moise.Desi erau din neam imparatesc si aveau multe si mari bogatii, ei duceau o viata cuvioasa, impodobita cu multe faceri de bine. Ei au zamislit copila la varste inaintate, dupa multe rugaciuni si dupa ce au fagaduit Domnului ca de vor avea un prunc il vor inchina Lui, daruindu-l Bisericii Sale pentru a sluji acolo pururea.
Biserica Ortodoxa praznuieste la 8 septembrie ziua de nastere a Maicii Domnului. La nasterea Fecioarei, tatal sau, dreptul Ioachim a adus in fata lui Dumnezeu daruri, jertfe si arderi de tot, in Sfantul Templu de la Ierusalim. Atunci l-au binecuvantat Arhiereul si preotii caci pe vremea aceea familiile fara copii erau considerate blestemate, fiind privite cu ochi rai de oameni si oprite de la binecuvantarea preotilor. In a 8-a zi de la nasterea copilei, potrivit obiceiului evreiesc, sfantul Ioachim a chemat preotii acasa si i-au pus numele Maria, care se talmaceste "comoara darurilor" sau "imparateasa".
Neuitand de aratarea ingerilor si de promisiunile facute inainte de zamislire, parintii au crescut prunca in iubire, umilinta si sfintenie pana la varsta de 3 ani, dupa care au mers la Sfantul Templu din Ierusalim pentru a o inchina Domnului si au incredintat-o marelui Prooroc si Arhiereu Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul.
Spre uimirea tuturor, marele Prooroc a dus Fecioara in Altar, in Sfanta Sfintelor dandu-i loc sa se roage langa Chivotul de aur cu cei doi H eruvimi ai Slavei care umbreau Altarul. Acolo nu intrau nici femei, nici barbati, nici macar preotii, ci doar Arhiereul o singura data pe an.
Langa Templul zidit de Solomon erau chilii cu cate trei caturi, destinate tinerelor daruite in slujba lui Dumnezeu. Aici a vietuit in evlavie si smerenie, in vremea copilariei sale, Sfanta Fecioara. Cativa ani mai tarziu Sfantul Ioachim, a plecat din aceasta lume. Mutandu-se intr-una dintre chiliile destinate vaduvelor de langa Templul din Ierusalim, nu departe de fica sa, dreapta Ana a mai trait doi ani dupa care s-a mutat si ea in lume de dincolo.
Petrecand 12 ani la Sfantul Templu, vizitata in primii ani de parinti, mai ales de mama sa si ramasa orfana de la o varsta frageda, Fecioara a crescut si a ajuns la varsta adolescentei , crescand mult duhovniceste.Sfintii parinti marturisesc ca era hranita de mainile ingerilor cu paine cereasca, in timp ce hrana sa zilnica o impartea saracilor. Marii Dascali povestesc ca Preafericita Maria isi petrecea cea mai mare parte din timp in rugaciune, in Sfanta Sfintelor.
Odata, intrand in Sfanta Sfintelor Proorocul Zaharia a fost cuprins de o mare uimire amestecata cu o bucurie nemarginita, vazand cum se pogoara din inaltimi ingerul Domnului pe un nor aducandu-i hrana cereasca si vorbind cu Preacurata copila.
Ajunsa la varsta de 14 ani si intrand in al doisprezecelea an de vietuire in Biserica lui Dumnezeu, Fecioara trebuia sa paraseasca Templul si sa se casatoreasca, dupa traditia locului. Orfana de ambii parintii Ea se afla, potrivit Legilor Vechiului Testament, sub protectia si ingrijirea mai-marilor Bisericii. Cercetand-o arhiereii si preotii au aflat despre fagaduinta facuta de parintii in fata lui Dumnezeu si despre hotararea Ei nestramutata de a respecta aceasta promisiune. Era asadar cu neputinta sa se casatoreasca, dar nici nu mai putea ramane in Templu.
Arhiereii, preotii si sinderiul (consiliu format din 71 de membri, preotii si carturarii cei mai de seama ai lui Israel si condus de un Mare Preot), au tinut sfat si au facut rugaciuni.Dumnezeu i-a luminat atunci si le-a dat gandul cel bun de a o incredinta unui barbat vrednic, demn si de incredere, care sa-i poarte de grija. Au ales din casa si semintia lui David 12 barbati necasatoriti, au luat toiegele lor si le-au pus in Sfantul Altar, urmand sa fie ales acela al carui toiag va inverzi. A doua zi mergand in Templu, Proorocul Zaharia, preotii si cei doisprezece barbati au gasit toiagul lui Iosif inverzit.
Sfanta Fecioara nu vroia in ruptul capului sa accepte aceasta logodna. Ingerul Domnului i s-a aratat atunci descoperindu-i ca nu spre impreunare trupeasca se va face aceasta, ci spre purtare de grija si paza a fecioriei Sale. Dupa aceasta descoperire logodna a avut loc si Iosif a luat-o pe Sfanta Preacurata din mainile Arhiereului Zaharia si a dus-o la casa lui din Nazaretul Galileei.
Mergand in casa tamplarului din Nazaret, Sfanta Fecioara a continuat viata in curatie, smerenie si rugaciune pe care o avea si in Sfanta Sfintelor, pazita de batranul, dreptul si inteleptul Iosif, logodnicul harazit de Dumnezeu.
Iosif, pazitorul Ei avea 84 de ani si era tot din neamul lui David si Solomon, nepotul lui Matat si stranepotul lui Eleazar. Fiul al lui Iacob dupa fire si al lui Ili dupa lege (Ili a murit fara sa aiba copii, iar Iacob fratele lui de mama s-a casatorit cu vaduva lui, respectand legea care spunea :”De va muri cineva neavand feciori, sa ia fratele lui pe femeia sa, ca sa continue samanta fratelui sau”). El a trait 110 ani, dupa care coborat in iad spre a-i vesti pe ai sai ca s-a intrupat cel fara de inceput, Mesia cel de toti asteptat, care ii va rascumpara din imparatia intunericului.
La sase luni dupa ce vestise Proorocului Zaharia, in Altar,
nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, Sfantul Arhanghel Gavriil se infatiseaza Preacuratei Fecioare spre a vesti Nasterea Fiului lui Dumnezeu. Desi era obisnuita sa aiba revelatii si sa vorbeasca cu ingerii, Fecioara Maria a fost foarte tulburata la vederea arhanghelului.Dar sfantul inger a linistit-o zicand :”Nu te teme Marie, ca ai aflat Har inaintea lui Dumnezeu.Si iata vei zamisli in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi Mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema. Si-i va da Lui Dumnezeu scaunul lui David si imparatia Lui nu va avea sfarsit”.
Cuvintele ingerului au pus-o pe ganduri pe Fecioara caci ea nu cunoscuse barbat. Ingerul inchinandu-se in fata Sa ca in fata celei mai mari imparatese ii descoperi atunci minunata taina : “Sfantul Duh se va pogori peste Tine si puterea Celui Preainalt Te va umbri.Pentru aceasta si Sfantul care se va naste din Tine Se va chema Fiul lui Dumnezeu. Iata si Elisabeta rudenia Ta, care se zice stearpa, a zamislit fiu la batranetile ei. Acum este a sasea luna de cand i s-a facut ei bucuria aceasta. Incredinteaza-Te deci ca la Dumnezeu nici un cuvant sau lucru nu este cu neputinta”. Atunci sufletul Preacuratei Fecioare s-a umplut de bucurie.
De acum Sfanta Fecioara a inceput a cugeta ce vor zice oamenii si logodnicul sau si cum le va explica aceasta zamislire si nastere, dar a grait arhanghelului si prin acesta lui Dumnezeu : “ Iata roaba Domnului, fie mie dupa Cuvantul Tau !”
Saltand duhovniceste si fiind bucuroasa de Darul ce primise de la Dumnezeu Fecioara Maria pleaca din Nazaret catre Hebron si intra in casa proorocului Zaharia pentru a se inchina (“haterisi” =mod traditional de a felicita, a binecuvanta) Elisabetei.In timp ce se imbratisau pruncul a miscat in pantecele Sfantei Fecioare, iar Elisabeta, inspirata de Sfantul Duh, a strigat : “Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecului Tau!...” .Aceste cuvinte proorocesti au fost aduse in gura mamei sale de Sfantul Ioan Botezatorul, care urma sa fie adus pe lume de Elisabeta. Si multe cuvinte duhovnicesti au grait aceste doua sfinte mame stand impreuna.
Intoarsa de la vara Sa, Elisabeta si vadindu-se starea Ei, Fecioara a avut parte de multe banuieli si cuvinte defaimatoare. Chiar si dreptul Iosif, logodnicul sau, s-a umplut de ganduri necredincioase, chibzuind ca daca o va da in vileag si oamenii vor afla ca a ramas grea va fi omorata cu pietre si va fi socotiti ucigas de oameni, iar de va acoperi pacatul se va face vinovat in fata lui Dumnezeu. “Cel mai bine ar fi sa ma indepartez eu de Dansa”, planuind sa o lase pe ascuns.
Tot cugetand batranul Iosif, intr-una din nopti, ingerul Domnului i s-a aratat si imbarbatandu-l i-a zis : “Nu te teme, ca Cel ce S-a zamislit intr-insa de la Duhul Sfant este si va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus…”. Atunci dreptul pazitor al Fecioarei s-a intors la credinta si astepta linistit nasterea Rascumparatorului pacatului stramosesc.
Vestea ca Maria logodnica lui Iosif este gravida s-a raspandit foarte repede.De aceea Carturarii Bisericii, socotind ca Fecioara si-a calcat legamantul si a trait in faradelege impreuna cu logodnicul Ei, i-au chemat in fata Soborului Judecatoresc al evreilor. Crezandu-i vinovati, chiar daca ei nu recunosteau, judecatorii au cerut sa li se dea sa bea din apa vadirii (pregatita dupa legea mozaica) pentru a se vedea pacatul lor inaintea celorlalti. Cei vinovati, dupa ce beau din apa vadirii, indata se inbolnaveau si puteau sa si moara, insa Iosif si Maria au ramas sanatosi au lasati sa mearga la casa lor spre uimirea celor ce erau de acolo.
Oamenii au continuat sa isi verse veninul si rautatile asupra nevinovatei Fecioare si dupa judecata Soborului. Urmandu-si calea, Preasfanta Nascatoare a continuat sa vietuiasca in smerenie, rugandu-se Domnului chiar si pentru cei care o necajeau si aduceau asupra Ei nenumarate cuvinte de ocara. Ocrotitorul Sau harazit de Cel Preainalt continua si el sa lucreze lemnul si sa astepte implinirea sorocului care se apropia.
Mesia era asteptat pe pamant de toate neamurile. Carturarii, proorocii, dar si filosofii prevestisera venirea Dezrobitorului, a Celui ce va rascumpara lumea din robia pacatului. Proorocul Miheia, cu sapte sute de ani inainte, anticipase ca aceasta minunata nastere, a Liberatorului neamului omenesc, se va petrece la Betleem, un mic orasel de langa Ierusalim. Dar, nici unul dintre acestia nu vestise ziua cand se va intampla aceasta.
Trecusera 6 luni din ziua in care Arhanghelul Gavriil adusese minunata veste, Preacuratei Fecioare. Imparatul roman Cezar Augustus poruncise sa se faca recensamant pe teritoriul Palestinei, vroind sa stie cati nascuti in casa (neamul) lui Avraam, Isaac si Iacob mai sunt pe acest pamant.
Supusi Cezarului, Iosif si Maria au pornit spre locul de origine al neamului lor, orasul Betleem, cu gandul de a se inscrie in registrele romanilor. Cu ei au luat un bou si un asin (magar). Asinul pentru a usura calatoria Sfintei Maici, iar boul pentru a-l vinde si a plati darile imparatesti si cheltuielile de pe drum.
De la Nazaret si pana la Betleem aveau de strabatut aproximativ 120 de km. Au mers pret de cateva zile. Au trecut de colina pe care se inalta falnicul palat al lui Irod cel Mare si au intrat in oras pe insearate. Aici s-a implinit vremea Fecioarei sa aduca in lume pe Fiul lui Dumnezeu.
Casele locuitorilor Betleemului erau ticsite de cei veniti sa se inscrie. Ei preferau insa, sa gazduiasca pe cei bogati, pentru cei sarmani greu se putea gasi un loc in vreuna din case. Cu atat mai greu era pentru Sfanta Fecioara sa convinga pe cineva sa o gazduiasca, cu cat Ea urma sa nasca. Daca nu primeau sa doarma un biet calator, cum sa fi primit o tanara sa nasca la ei in casa ?!
Se lasa noaptea si Sfanta Maica obosise umbland si intreband din casa in casa. Atunci Iosif si Fecioara Maria, linistiti sufleteste si increzatori, au multumit lui Dumnezeu pentru toate si au inceput a-L ruga sa le arate locul unde se va naste Pruncul. Atunci dreptul Iosif a descoperit o mica pestera, intunecata, rece si umeda. Intrand inautru a vazut o iesle cu paie.
In acest umil adapost pentru dobitoace s-a nascut Mantuitorul lumii, 
iar primele vietati care L-au proslavit, impreuna cu batranul Iosif si Preacurata Maica, au fost animalele din staul. Nesocotiti, batuti, umiliti, uneori sclavi ai unor fapturi crude, boul si magarul au avut cinstea de a-l vedea primii pe Dumnezeu-Cuvantul. Era pe la miezul noptii cand rugandu-se cu inflacarare, Preasfanta Maica a nascut fara durere, in acel mic salas, pe Cel Neincaput, care are cerul scaun si pamantul asternut la picioarele Sale.
Dupa ce L-a infasat pe Fiu cu scutece albe, curate, purtate dupa sine de la Nazaret, cu mare bucurie si pietate, Preacurata L-a asezat in iesle si i s-a inchinat ca lui Dumnezeu-Tatal. Iar logodnicul sau, fericitul Iosif, a inceput a o lauda, zicand "Fecioara, pe Cel intrupat si pe Cel infasurat cu asemanare omeneasca, tinandu-L in mainile Tale, inchinandu-Te lui si sarutandu-L, ai zis ca o Maica : Prea dulcele meu Fiu, cum Te tin pe Tine, Cel ce tii in mana toata faptura !".
Multe semne si minuni s-au aratat la Nasterea Mantuitorului. In pestera in care S-a nascut Mesia un izvor s-a ivit din piatra. La Roma a izvorat din pamant un rau de untdelemn care a curs in Tibru, o capiste idoleasca numita “Eterna” a cazut si idolii s-au sfaramat si tot in capitala Imperiului roman s-au arata pe cer trei sori. In Spania, in noaptea Sfintei Nasteri, s-a aratat un nor mai luminos decat soarele. Ingerul Domnului au venit la pastori si le-a vestit Nasterea.
Vestea Nasterii Dezrobitorului a circulat cu mare repeziciune. Cei mai multi s-au bucurat. Au fost si destui necredinciosi, care au defaimat pe Maica si pe Prunc in fel si chip. Dar de venirea pe lume a unui Mare Imparat, caruia I se vor inchina toate popoarele, a aflat si regel Irod cel mare.Talmacind cuvintele magilor, care s-au inchinat lui Iisus, cu puterea mintii sale, el credea ca Pruncul va cauta desarta marire pamanteasca si a poruncit sa fie cautat si sa se afle copilul care ar fi putut sa-i ia tronul.
Dumnezeu nu a permis slugilor acestui rege nemilos sa afle pe Fiul Sau. Atunci regele Irod s-a infuriat si a dat ordin sa fie ucisi toti copiii mai mici de doi ani din regatul sau. Asa au pierit peste14 mii de suflete. Ingerul Domnului a ocrotit Preacurata Maica si pe Fiul Sau, luminand mintea dreptului Iosif si indemnandu-l ca la intoarcerea spre casa sa nu mai calce tinutul crudului rege, de langa Betleem, ci sa mearga la Nazaret pe cai ocolite.
Calauziti de ingeri, dreptul Iosif, Sfanta Maica si micul Iisus, au ajuns teferi in casa lor din Nazaretul Galileei, multumind si dand slava Celui Preainalt.
Intorsi acasa, in Nazaret, Sfanta Maica si dreptul Iosif si-au reluat viata tihnita si evlavioasa.Ea traia in cuviosie, smerenie si rugaciune si ingrijea cu blandete Pruncul, in timp ce el tinea casa din prelucrarea lemnului.
In a opta zi de la nastere, baietii, potrivit Legii Vechiului Testament, primita de Avraam si de Moise, erau taiati imprejur. Batranul tamplar si Preacurata Maica, ascultatori si supusi legii stramosilor lor, au facut intocmai cu Sfantul Prunc.
La 40 de zile de la nastere femeile trebuiau sa mearga la Sfantul Templu,
la slujba de curatire. Din talmacirea Sfintelor Scripturi, intelegem ca Pruncul Iisus S-a nascut ca rod al lucrarii Sfantului Duh si bunavointei Tatalui Ceresc si nu S-a zamislit din pacat, trecand prin trupul cel preacurat si pururea feciorelnic asa cum trece lumina prin fereastra de sticla fara a-i aduce nicio stricaciune. Din invataturile sfintilor parinti aflam ca Iisus n-a vatamat fecioria Macii Sale, nici nu a provocat durerile obisnuite nasterii. Asadar Sfanta Maica nu avea trebuinta de obisnuita slujba de curatire.
Smerita in toate si pentru a nu fi potrivnica Legii, Preacurata Fecioara a pornit catre Templul din Ierusalim, la slujba de curatire, insotita de Fiul Sau si de Iosif cel harazit de Dumnezeu ca pazitor al Ei. Drept jertfa in fata preotilor Sfantului Altar Ea a adus miel, asa cum aduceau cei bogati ci doua pasarele, potrivit starii materiale pe care o avea, aceea de om sarman.
In timp ce Maica si batranul Iosif facea cele randuite de Vechiul Testament, in Templu se afla si dreptul Simeon, un batran credincios care astepta venirea lui Mesia. Ridicand ochii de la rugaciune Simeon a simtit ca privirea ii este atrasa de o lumina orbitoare care ii invaluia pe Sfanta Maica si Pruncul din bratele Sale si a inteles ca Acela e Mesia.
Cu evlavie si cutremur s-a apropiat inteleptul Simeon de Prunc si privindu-l a zis: "Slava Tie, Doamne ca am ajuns sa vad ce am asteptat vreme indelungata. …Cu aceasta veste buna ii voi umple de bucurie negraita pe toti cei mahniti pana acum.Pentru aceasta degrab slobozeste-ma Stapane, pe mine robul Tau, ca sa ma odihnesc dupa astenenile mele in sanul lui Avraam, ca au vazut ochii mei mantuirea Ta…". Apoi a binecuvantat batranul pe Cea care a dat viata Celui caruia el se rugase ca lui Dumnezeu-Tatal si pe pazitorul curatiei Ei, dreptul Iosif.
Se afla acolo si proorocita Ana, fata lui Fanuil, o vaduva ce vietuia in preajma Templului de ani de zile, in post si rugaciune. Cuprinsa de Duh Sfant, proorocita Ana a profetit, glasuind : Vedeti acest Prunc mititel pe care Simeon il tine in bratele sale ? Acesta a facut cerul si pamantul !... Acestuia sa I ne inchinam si sa-L preamarim, caci El este Dumnezeu adevarat Care ne-a creat, ne tine si ne mantuieste pe noi….
Carturarii si fariseii care erau de fata au inceput a cartii in inimile lor la spusele batranului Simeon si ale proorocitei Ana. Ei socoteau ca Arhiereul Zaharia s-a facut calcator de lege fiindca pusese pe Maica Pruncului Iisus, ce venise la curatire, in locul cuvenit fecioarelor.
In fiecare an evreii mergeau la Ierusalim de trei ori pe an, respectand legea mozaica, de Pasti, de Praznicul Cincizecimii si de Sarbatoarea Corturilor. Copiii de parte barbateasca la varsta de doisprezece ani deveneau “fii ai legii” fiind tinuti sa invete si sa respecte tot ce scria in Lege. Inclusiv randuiala mersului in pelerinaj la Templul din Ierusalim de trei ori pe an.
Crescand in casa tamplarului, odata cu dezvoltarea trupeasca, Iisus se intarea in Duh si intelepciune si iata ca ajunsese la varsta la care trebuia sa devina fiu al legii. Venind vremea pelerinajului la Sfantul Templu. Iosif, Fecioara si Pruncul impreuna cu rubedeniile lor au urcat la Ierusalim unde se rugara sapte zile.
Stand de vorba cu pelerinii, invatatorii legii si preotii la Templu, Iisus reusea sa ii uimeasca pe toti cu intrebarile si raspunsurile Sale, iar dupa cele 7 zile de rugaciune, cand nazarinenii pornira inapoi spre casele lor, El a ramas in Templu.
Vreme de o zi au caltorit Iosif si Maria, crezand ca Iisus, pe care-L stiau ascultator, se afla printre rudele lor, dar seara cand au ajuns la locul de odihna L-au cautat si neaflandu-L, s-au intristat si s-au ingrijorat mult. A doua zi batranul tamplar si Sfanta Maica au facut cale intoarsa rugandu-se sa Il gaseasca pe Prunc.
Cautand si intreband in tot orasul, dupa trei zile de osteneala si nesomn L-au descoperit la Templu stand la sfat cu batranii, preotii si invatatii locului. Mustrandu-L cu blandete, Preacurata Sa Maica L-a intrebat printre suspine “De ce ?... Iata tatal Tau si cu mine te cautam cu multa ingrijorare si durere”. La aceste cuvinte Fiul a raspuns linistit si cu istetime in ochi “ Ce este de Ma cautati ? Au n-ai stiut ca intru cele ce sunt ale Tatalui Meu se cade Mie sa Fiu ? “.
Dupa aceasta intamplare Iosif, Maica si Iisus au revenit la casa lor din Nazaret si au vietuit ascultatori, in supunere si respect fata de Lege, urmand calea cea buna. Fiul lui Dumnezeu, acoperit de Slava Sa Dumnezeiasca, se umilea de buna voie in fiecare zi traind in saracie si muncind alaturi de blandul tamplar, pazitorul curatiei Maicii Sale, de la care deprindea mestesugul invierii lemnelor moarte prin transformarea lor in obiecte vii, folositoare.